Istoricul parohiei PDF Imprimare Email

Aşezarea Brăilei păstrează încă urmele trecutului său între care se numără spectaculoasele subterane ale fostei cetăţi şi un foarte rar monument purtând în trecutul său un lung episod de istorie musulmană, Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ce se apropie de patru secole de existenţă argumentată arheologic şi documentar.

„Zidită pe temeliile creştine ale osemintelor din cimitirul brăilean al secolului al XV-lea, durată pe rând de Mihail Viteazul şi alţi ctitori, devine vremelnic lăcaş de cult musulman, ca mai apoi să redevină ceea ce a fost şi este: biserica reprezentativă a ortodoxiei brăilene.”

Acest edificiu reprezentativ pentru spiritualitatea şi destinul portului dunărean – atât de râvnit şi atât de bogat încă de la începuturile sale - se află chiar în inima Brăilei de astăzi, în vechiul centru istoric al oraşului.

În anul 1595, când Mihai Viteazul eliberează Brăila ctitoreşte aici o biserică, semn al biruinţei sale, cum se obişnuia a se face în acea epocă.

Referitor la acest lăcaş de cult ortodox, Constantin C. Giurăscu spune: ”Nu putem preciza în ce cartier se află această biserică, ceea ce ştim este că o jumătate de secol, mai târziu, la 2 noiembrie 1644, locuitorii oraşului doreau să reclădească lăcaşul ajuns în stare rea, sau eventul, chiar dărâmat de turci când aceştia revin în cetate, după moartea Viteazului.”

Izvorul folosit de Constantin C. Giurăscu este cartea lui Muraviev „Legăturile Rusiei cu Răsăritul ortodox în afacerile bisericeşti” acelaşi menţionat şi de Ştefan Berechet care mai arăta citându-l pe Muraviev că: ”în aceiaşi vreme a sosit din oraşul Brăila, din Mănăstirea Sf. Nicolae, Mitropolitul Meletie, şi cu el Arhimandritul Ioanichie.”

Mitropolitul Meletie cu scrisori de recomandare din partea Patriarhului Partenie I, a domnitorului Matei Basarab, şi a fraţilor din mănăstirea Sfântului Nicolae din Brăila a mers să ceară ajutor pentru Mitropolia Proilaviei şi Mănăstirea Sfântului Nicolae de la ţarul Mihai Teodorovici.

Având data de 15 noiembrie 1644, scrisoarea de la mănăstirea Sf. Nicolae din Brăila îl înştiinţează pe ţar de greutăţile cu care se confruntă preoţii şi credincioşii din Brăila din cauza stăpânirii turceşti şi se plângeau că „în vremea voievodului Mihai au ars Biserica Sf. Nicolae şi mitropolia cea mică pe care au avut-o pentru credinţa neamului creştinesc.”

La 28 martie 1645, ţarul acordă mitropolitului Meletie ajutorul cerut.

Trecător prin Brăila, solul polon Fancisc Cazimir Wysocki remarcă cu oarecare surprindere în 1667: ”ne-am dus la Brăila, în Ţara Românească, la trei mile depărtare. Acolo ne-a primit un cadiu sau judecător turc, care fusese numit acum câţiva ani, în acel loc unde s-a şi clădit şi un mecet, desigur împotriva tratatelor.”

Această relatare are valoare istorică şi juridică arătând fără echivoc încălcarea tratatelor internaţionale de către Poartă, atunci când construieşte un mesdjid în oraşul aflat sub stăpânirea ei, rupt din teritoriul Ţării Româneşti.

Construcţia religioasă musulmană la care Wzsocki se referea, a fost ridicată poate chiar pe ruinele Mănăstirii Sf. Nicolae, aşa după cum o arata şi izvoarele arheologice a fost transformată temporar în Biserică ortodoxă, între anii 1808-1810 şi apoi definitiv în urma războiului ruso-turc din anii 1828-1829 şi a păcii de la Adrianopol-1829 odată cu eliberarea Brăilei de sub autoritatea otomană, din iniţiativa arhiducelui Mihai Pavlovici Romanov, şeful armatei ruseşti.

Marele duce Mihai Pavlovici Romanov, sub a cărui comandă se afla Brăila la 1828, a intervenit la episcopul de Buzău pentru transformarea casei de rugăciune turcească, în biserică creştină, hotărându-i hramul „Sf. Arhanghel Mihail”.

Dând curs cererii, prefectul judeţului I. Slătineanu, împreună cu familia, a construit altarul Bisericii aşa cum arăta şi în Pisania bisericii aflate pe frontispiciul edificiului:”

Sfinţirea s-a realizat la 8 martie 1831, în Duminica Ortodoxiei, de către Episcopului Buzăului şi de primul preot ortodox al bisericii, Părintele Ioan.

Un alt moment important a fost ziua de 19 martie 1836, când s-a primit darul făcut bisericii de Marele Duce Mihail. Darul consta dintr-un policandru de maden, cu 24 de lumânări, un rând de Minee, toate cărţile necesare serviciului divin şi o icoană de mărimea 60/80, reprezentându-l pe Sf. Arhanghel Mihail; icoana purta o frumoasă ferecătură din argint aurit, realizată într-un atelier din Rusia.

Localnicii mai numeau această biserică şi biserică Împărătească, iar slujbele se ţineau şi în limba rusă ca şi în limba greacă şi bine-înţeles în limba română.

Simbol al oraşului, biserica este o prezenţă activă autoritară în viaţa localităţii. Astfel, ea organizează festivităţi legate de proclamarea Constituţiei la 18 iunie 1848, eveniment la care au participat toate oficialităţile şi consulii Prusiei, Greciei şi Austriei, rezidenţi în oraş.

 

citeşte mai mult

 

Sinaxar

Icoana zilei

Ştiri din eparhie

Citeşte

logo.new.look

Ascultă

layout_02

Urmăreşte

trinitastv

Află

basilica