Sfințirea bisericii

Linkuri

Trafic

Flag Counter

„Lăcaş sfânt şi dumnezeiesc în chiar inima Brăilei, de fapt însăşi inima spirituală a oraşului deschis spre cer şi spre realităţile mozaicului multietnic, biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" este o sinteză a sufletului generos, deschis spre toţi cei ce-L iubesc şi-L caută pe Dumnezeu, Sfinţitorul şi Proniatorul tuturor credincioşilor.” Î.P.S. Arhiepiscop Dr. Casian al Dunării de Jos

Sfinţirea sau târnosirea unei biserici noi constituie în istoria unei comunităţi un moment sfânt şi solemn, bogat în profun­de semnificaţii, în care se aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat şi, în acelaşi timp, se cere harul Lui sfinţitor ca această lucrare (rod al efortului jert­felnic al părinţilor din obşte, al binefăcătorilor şi al cre­din­cio­şilor care participă la viaţa liturgică zilnică a acestui sfânt lăcaş) să fie sfinţită aşa cum se sfin­ţesc darurile aduse de credincio­şii unei biserici la Sfântul Altar.

Prin sfinţirea bisericii noi, Hristos, Domnul puterilor cereşti, împreună cu îngerii, intră în mod tainic în această biserică şi rămâne mereu prezent în ea prin Sfintele Taine şi prin toate slujbele săvârşite aici, dăruind celor ce se roagă darurile Sale ce­reşti.

Sfinţirea unei biserici este o mare binecuvântare a lui Dumnezeu asupra credincioşilor prezenţi la sfin­ţi­rea ei şi asupra întregii comunităţi în care şi pentru care a fost construită şi sfinţită această biserică si ne invită la sfinţirea vieţii noastre.        

Atunci când se târnoseşte un altar, se sfinţeşte şi altarul inimii. Odată sfinţită, biserica aceasta devine o clinică sufletească, ca un dispensar al sufletelor şi al inimilor noastre, când primim medicamentele bunătăţii lui Dumnezeu, ale sănătăţii şi ale iubirii Sale de oameni. Cu siguranţă veţi fi alţii după ce veţi participa la această sfinţire, pentru că odată cu sfinţirea bisericii se sfinţesc sufletele şi trupurile noastre, se sfinţesc casele şi devenim mai buni.                             

Î.P.S. Părinte Dr Casian Crăciun, Arhiepiscopul “Dunării de Jos”

Potrivit tradiţiei noastre ortodoxe româneşti, în ziua sfinţirii unei biserici, toţi credincioşii ortodocşi, bărbaţi şi femei, primesc binecuvântarea de a intra în Sfântul Altar pe uşa dinspre miază-noapte, sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă şi în taină se roagă zicând “Sfinţeşte Doamne viaţa noastră aşa cum a fost sfinţită această biserică”. Slujirea de ctitori, binefăcători şi miluitori pentru Biserica lui Hristos este întotdeauna răsplătită de El. Hristos a împrumutat de la noi mâinile noastre şi priceperea noastră ca să construim (biserica) şi această demnitate este una dintre cele mai mari slujiri. Preafericitul Părinte Dr. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Vă aşteptăm cu bucurie duhovnicească!