Orice săvârșire a Sfintei Taine a Cununiei este un prilej de bucurie pentru cei doi miri inconjurati de dragostea celor adunaţi alături de ei, a celor dragi: familie, rude, prieteni, cunoscuţi. Dar este un prilej de bucurie şi pentru membrii parohiei in care s-au integrat mirii, parohie care asemenea unei familii mai mari, devine martora şi rugătoarea înaintea lui Dumnezeu pentru fii ei.

Însă nunta de astăzi este o nuntă specială pentru parohia noastră: este nunta Anei şi a lui Florin, doi tineri săraci, fără părinţi pământeşti care să-i înconjure cu dragostea lor, care sunt cei mai potriviţi pentru Evanghelie, cei mai potriviţi pentru a vedea că Hristos este prezent aici de faţă.

Povestea Anei este una dureroasă: de la vârsta de 2 ani până la 18 a trecut prin diverse centre de plasament, apoi timp de 4 ani a stat pe străzi. A fost poate cea mai grea perioadă, cu cele mai mari lipsuri, dar şi cu cele mai mari bucurii sufleteşti: a găsit în Biserică, în Hristos, adevăratul sprijin şi ajutor. Cu ajutorul enoriaşilor, s-a găsit o gazdă pentru ea şi pentru prietena ei, Ramona, asemenea ei, orfană.

La rândul lui Florin, deşi are familie, nu a simţit bucuria şi iubirea acesteia, pentru că fost dat de mic la un centru de plasament.

Hristos i-a ridicat pe cei doi tineri din cumplita singurătate şi amărăciune. De azi înainte, Ana şi Florin au părinţi: Dumnezeu le-a dăruit doi părinţi spirituali cum rar se poate întâlni. Acum pot gusta şi ei din bucuria şi căldura pe care ţi-o pot da nişte părinţi creştini iubitori de Dumnezeu.

Nuntaşii lor sunt enoriaşii parohiei noastre: ei sunt prietenii, rudele, fraţii şi surorile lor. Ei toţi au pregătit totul (hainele, masa şi tot ceea ce este necesar pentru o nuntă), pentru ca aceşti tineri să nu simtă nicio clipă singurătatea şi lipsa familiei în astfel de momente unice în viaţa unui om. De fapt, Hristos este Cel Care, prin oameni a venit la nunta Anei şi a lui Florin pentru a suplini toate lipsurile pentru ca ei să se bucure.

Dumnezeu i-a mărit pe ei, ca şi cum ar fi din neam mare, i-a scos din amărăciune, din foamete, dar şi din lipsa de dragoste, de mângâiere, de bucurie.